Recoltarea probei de urina la pisici
De cele mai multe ori manifestarile clinice ale bolilor la animale trec neobservate sau sunt diagnosticate mult mai tarziu fata de debutul lor. Astfel analizele anuale (1-2 ori pe an sau de cate ori este nevoie la animalele senioare /sub tratament) sunt recomandate pentru a monitoriza sau chiar diagnostica diverse patologii.
Analiza de urină ajută medicul veterinar în stabilirea unui diagnostic cu privire la tulburări metabolice și renale oferind informatii importante asupra functionalitatii rinichilor sau a diverselor boli sistemice care pot afecta aparatul excretor al animalelor si bunastarea acestora.
Recoltarea probelor de la animale poate fi o adevarata provocare, de aceea pentru a putea obtine rezultate concludente este foarte important timpul in care se transporta probele si recoltarea corecta a acestora.
Colectarea urinei pentru analiză de la o pisică nu este deloc ușoară, mai ales cand animalul se afla in suferinta datorita unor posibile afectiuni.
Metode de recoltare a urinei la animale:
1. Recoltarea urinei la micțiune spontană
La caini proprietarul poate încerca să recolteze urina spontan în timpul plimbărilor, fiind o metoda naturala, fiziologica si nedureroasa pentru animal.
La pisică datorita obiceiurilor particulare in legatura cu urinatul, colectarea urinei poate fi laborioasa si stresanta atat pt animal cat si pt proprietar
O metoda care asigura bunastarea animalui,fiind sigura si usor de folosit atat de catre medicul veterinar cat si acasa de catre proprietar este utilizarea unui asternut hidrofob in locul asternutului clasic din litiera. Astfel urina poate fi recoltata direct din litiera cu ajutorul unei pipete. Avantajul nisipului hidrofob este ca imita asternutul cu care pisica este familiarizata, este non-toxic, este lipsit de bacterii Va recomandam utilizarea kitului URICATKIT 200 G pe care il regasiti in portofoliul nostru.
2. Compresiunea abdominală manuală – se folosește la animale de companie.
Inconvenientele acestei metode: probele pot fi contaminate cu materiale din tractul genital, compresia excesivă poate traumatiza peretele vezicii urinare, crescând numărul de celule din probă, iar dacă pacientul are infecție urinară această presiune poate determina refluxul urinei infectate către rinichi sau prostată.
3. Cateterismul uretral – probele obținute prin această metodă conțin de obicei mai multe celule epiteliale, putând să fie contaminate de bacterii și alte celule din tractul urogenital inferior, de aceea este recomandabil ca primii mL de probă să fie eliminați; această metodă poate fi riscantă pentru pacient întrucât cateterul poate determina leziuni sau introduce germeni care să conducă la infecții ulterioare.
4. Cistocenteza permite recoltarea unor probe de urină de foarte bună calitate, care pot fi utilizate și pentru urocultură.
Dezavantaje: este posibilă lezarea unor capilare sangvine sau a peretelui vezical, aspirarea accidentală a celulelor din mucoasă. Este important să se oprească aspirarea de urină înainte de scoaterea acului, prevenind astfel pătrunderea de celule.
Alegerea recipientelor de recoltare este o alta Recoltarea urinii în urma micțiunii spontane se face în recipiente de plastic opace, cu pereții rigizi, de unică folosință, sau în seringi dacă se apelează la celelalte metode.
O alta etapa importanta in cadrul procesului de recoltare a probelor de urina presupune alegerea corecta si pregatirea recipientului in care urmeaza sa fie recoltata urina, pentru a Evita contaminarea probei.
Va recomandam produsul RECIPIENT UROCULTOR STERIL din gama noastra de produse.
Descoperiti mai multe despre kittul de recoltare URICATKIT 200 si RECIPIENT UROCULTOR STERIL AICI
Lasa un comentariu